 |
| |
CREANGÃ ION
Title:Acul ºi barosul
Subject:FICTION
ION CREANGÃ
Acul ºi barosul
*********************
Acul: - Moºule, de ce eºti zurbagiu? Te sfãdeºti necontenit cu sorã-ta nicovala, þipaþi ºi faceþi larmã, de-mi þiuie urechile. Eu lucrez toatã ziua, ºi nime nu-mi aude gura.
- Iaca, mã!... da de unde-ai ieºit, Pâcalã?
- De unde-am ieºit, de unde n-am ieºit, eu îþi spun cã nu faci bine ceea ce faci.
- Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât gãina. Mãi bãiete, trebuie sã ºtii cã din sfãdãlia noastrã ai ieºit; º-apoi tu ni cauþi pricinã?
- Mã rog, iertaþi-mã! cã dacã n-ar fi fost focul, foile, pleafura ºi omul care sã vã facã sã vã deie nume, aþi fi rãmas mult ºi bine în fundul pãmântului, ruginite ca vai de voi.
- Mãsurã-þi vorbele, bãiete! Auzi, sorã nicovalã, cum ne râde acuºorul?
- Aud, dar n-am gurã sã-i rãspund; ºi vãd, dar trebuie sã rabd.
- Vorba ceea, soro: "ªede hârbu-n cale ºi râde de oale". Mãi puºchiule! Ia sã vedem, ce ai fãcut tu mai mult decât noi?
- Ce am fãcut ºi ce fac, îndatã þ-oiu spune. Ca sã nu lungesc vorba, hainele bãrbãteºti ºi femeieºti, din creºtet pânã în tãlpi, ºi alte nenumãrate lucruri frumoase ºi scumpe, fãrã de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intrã în bordeiu, suie-te în palat, ai sã mã gãseºti. Fetele mã pun în cutiuþe aurite, mã înfing în perinuþe de mãtasã ºi îngrijesc de mine ca de un mare lucru.
- Da' în stogul de fân nu vrei sã te puie, mititelule?
- Nici în stogul de fân, dar nici trântit într-un ungher al ferãriei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva în mânã decât ferarul?
- Ia ascultã, te prea întreci cu ºaga, piciule! Dacã ºezi la cinste, ºi toþi îngrijesc de tine, cum zici, de ce li împungi degetele?
- Da împung pe cascã gurã cel somnoros, pentru cã voiesc sã iasã din mâna lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare ºi frumoase. Tu, pentru ce baþi ferul cel culcat pe nicovalã ºi ruginit ca ºi tine? Nu ca sã faci din el lucruri mai bune ºi mai frumoase?
- Mãi... da' bun eºti de gurã!
- ªi de gurã, dar ºi de lucru.
- Ei bine, tu mi-ai înºirat verzi ºi uscate; ia stãi sã-þi spun ºi eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, cleºtele, vãtraiul ºi nenumãrate unelte ºi maºini de fer, unele de-o mãrime urieºã, iar altele mici ºi bicisnice ca tine, pututu-s-au face pânã n-au trecut pintre nicovalã ºi ilãu? Casa, bisericile, corabia, puºtile, tunurile ºi alte lucruri nenumãrate, aºa-i cã n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine frumoase; eu þ-oiu spune de casã, de sapã, de secere, de coasã ºi de plug. Tu îmi spui mai mult de frumos, eu þ-oiu spune de cele neapãrat trebuincioase.
- Mã faci sã te-apuc iar la scãrmãnat, moºule baros. Haine i-au trebuit omului întâi, cãci nu era sã umble cu pielea goalã ºi desculþ ca gâºtele.
- Te-ai încurcat cu socotelile, mãi bãiete. Ba de mâncare ºi casã i-a trebuit omului întâi º-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale îþi ghiorãiesc maþele de foame. Ai auzit vorba ceea, cã "Golãtatea încunjurã, iar foamea dã de-a dreptul".
- Mãi! da' ruginit mai eºti!
- Ruginit cum sunt, eu v-am fãcut ºi trebuie sã ascultaþi de sfaturile mele.
- Aºa este, dar te prea lauzi; las' mai bine sã te laude alþii. ªi tu faci trebi bune, ºi eu; numai atâta, cã tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu ºezi totdeauna cu ferarul cel uns de cãrbuni, iar eu ºed cu croitorul ºi cu tot felul de persoane.
- Iar ai început, ghibirdic fudul ºi guraliu? Croitorul tãu trebuie sã împungã mai mult de zece ori, pânã când ferarul meu mã rãdicã o datã; croitorul tãu rupe altã datã pe zi câte zece ace; ferarul însã mã are pe viaþã, ba mã poate lãsa ºi de zestre la copiii de copiii sãi. ª-apoi încã una: cine dintre aceºti doi meºteri e mai grebãnos ºi mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tãu?
- Moºule! eºti bãtrân ºi multe mai ºtii; fie pe-a dumitale.
- Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasã. Zi mai bine cã industria sau meºteºugurile, noi le-am adus în lume; cã bogãþiile cele mari, nouã se datoresc. Mi-ai zis ruginit ºi þ-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca strãnepoþii mei sã fie mai ciopliþi decât mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu vã fuduliþi ºi nu uitaþi obârºia voastrã, ca nu cumva sã vã ciopliþi prea tare ºi sã rãmâneþi care fãrã urechi, care fãrã dinþi, care fãrã gurã, care fãrã zimþi, adecã niºte cioarse de nici o treabã. C-apoi atunci iarãºi mi-þi ajunge drãguº la cãuº, ºi sorã-mea nicovala vã va þine în spate, iar eu vã voiu bate pe rudã pe sãmânþã, ca sã prindeþi la minte.
...
|
|
|
